Aproximativ acum două luni ne-a fost prezentat proiectul "Game Creator" la ora de informatică. Proiectul presupune crearea unui joc cu ajutorul limbajului de programare C/C++ în cadrul unei echipe. Am fost interesat din prima clipă de această idee deoarece manifest o oarecare pasiune / interes pentru jocurile video. A trecut ceva timp şi am hotărât să-mi găsesc o echipă, dar majoritatea erau deja formate. Pot spune că această constrângere în a-mi alege echipa cu care să lucrez mi-a adus multe beneficii. De ce? Pentru că aşa este şi realitatea. Rareori vei lucra cu oamenii pe care ţi-i alegi, însă deseori vei fi alături de noi oameni pe care va trebui să-i cunoşti întâi, oameni cu care nu ai mai avut tangenţe anterior. Consider că astfel am avut ocazia de a experimenta ceva nou cu care mă voi putea întâlni în viitoarea mea carieră. Aşadar, echipa mea a fost formată din doi colegi cu care nu mai lucrasem în echipă până la acel moment.
În timpul săptămânii "Şcoala Altfel" ni s-au prezentat elemente de bază în grafică ce avea să ne fie utile în realizarea jocului. Ne gândeam ce fel de joc să creăm, astfel încât să fie atractiv şi totodată distractiv, dar care să necesite şi un efort de gândire din partea jucătorului. Astfel, toţi trei am făcut un "brainstorming". Am ales tipul jocului şi am dat un titlu sugestiv poveştii ce se află în spatele acestuia. Titlul este Storage Trouble, iar povestea spune că jucătorul este un îngrijitor al unui depozit în care sunt aduse cutii ce conţin diferite obiecte. Acestea trebuie să fie împinse (nu şi trase) de jucător pe anumite pătrate marcate cu un "+", însă spaţiul acţiunii este nefavorabil pentru jucător, acesta putând bloca o cutie foarte uşor. După mutarea tuturor cutiilor pe acele pătrate speciale, cineva le va ridica din acele locuri, iar jucătorul îşi termină treaba. Ideea jocului ne surâdea şi am hotărât să implementăm acest joc.
Pe parcurs am dat greu. La început, ne gândeam cum am putea implementa anumite părţi din joc, iar în timpul pauzei de la şcoală împărtăşeam idei. Ce era greu? Să ne ascultăm unii pe alţii. Fiecare avea ideea lui, fie că o prezentam oral, fie pe foaie, nu ne opream până când celălalt nu asculta ideea. Problema era că situaţia era reciprocă, iar comunicarea devenea imposibilă, ajungându-se să ne impunem prin amplificarea vocii şi a tonului. Recunosc că aici greşeam şi cu toate că realizam că nu este bine aşa, tot continuam. Acum înţeleg că pentru a comunica şi a lucra în echipă în armonie presupune un efort şi mult exerciţiu. Am continuat astfel, chiar şi prin alte mijloace de comunicare. Acesta cred că este cel mai slab punct al colaborării noastre, comunicarea eşuată. După un timp am observat că aşa nu merge, că nu vom ajunge departe. Am început să ascult şi celelalte idei până la capăt, chiar dacă era diferită de a mea. Ofeream feedback şi se dovedea că ideea era bună. Astfel am învăţat că înainte de toate trebuie să ne ascultăm, apoi să comentăm. În ciuda faptului că comunicam doar la şcoală în pauze, iar acasă prin telefon sau Messenger, colaborarea devenea tot mai bună. Am ajuns să împărţim idei de implementare în cod între noi. Verificam des progresul fiecăruia, precizând apoi ce va urma să facem. Ne axam pe acea problemă şi schimbam idei între noi, cea mai bună fiind aleasă să fie utilizată. Având în vedere stadiul comunicării noastre de la început, consider că pe parcurs s-a remarcat o îmbunătăţire crucială a acesteia, ceea ce a dus la finalizarea cu succes a jocului propus.
În urma bilanţului făcut, observ că participarea activă în cadrul acestui proiect mi-a adus beneficii mari, atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional. Am înţeles efortul depus de oamenii care creează un joc video, cu toate că aveam idei despre ceea ce presupune crearea acestuia. Am învăţat că pentru a satisface o anumită categorie de oameni, din punct de vedere al divertismentului şi nu numai, este necesară o bună echipă ce are cunoştinţe în diferite domenii, atât în ştiinţă, cât şi în artă. Am reuşit să-mi măresc orizontul cunoştinţelor despre programare. Însă, cred că cel mai important beneficiu adus de această oportunitate este exersarea realizării unui proiect în cadrul unei echipe necunoscute din punct de vedere profesional, poate şi personal. Pentru mine, proiectul a fost un bun prilej în a înţelege, a-mi depăşi limitele şi a exersa comunicarea eficientă într-o colaborare, ceea ce practic stă la baza formării unei bune echipe.
